Siyu este un artist chinez și creatorul unei serii de benzi desenate numite Tiny Eyes Comics. În serie, ea explorează diferențele dintre culturile occidentale și chineze prin detalii despre viața de zi cu zi, iar benzile desenate perspicace i-au adunat deja peste 25.000 de adepți pe Instagram.
Artistul s-a născut la Beijing, dar a petrecut peste 10 ani călătorind și studiind în țările occidentale și a ilustrat diferențele dintre cele două culturi inainte de . „În ultimul an, pe lângă diferențele culturale, am realizat și legăturile culturale și valorile universale pe care le împărtășim cu toții ca oameni din diferite culturi”, spune Siyu.
Vezi benzile desenate din galeria de mai jos!
Mai multe informatii: Instagram | Facebook | h / t: Panda plictisit
Citeste mai mult# 1
M-am dus la părinții mei la un restaurant drăguț la Lyon. Erau cu adevărat curioși să încerce ceva local, dar nu înțelegeau nimic din meniu. „De ce nu au poze?” Au întrebat. În China, o mulțime de meniuri au fotografii care ilustrează felurile de mâncare, așa că, chiar dacă nu înțelegeți chineza, puteți totuși comanda arătând imaginea care vă face foame.
# 2
Despre ce vorbești când spui că ceva este mare sau mic? „O casă mare” în Marea Britanie nu poate însemna același lucru ca și în SUA; „Nu mulți oameni” în China s-ar putea să nu însemne același lucru ca și în Norvegia; „Prea rece” în Franța poate să nu însemne același lucru ca și în Rusia.
Este punctul de referință despre care vorbiți.
# 3
Recent mi-am dat seama că tind să schimb dimensiunea porției diferitelor mese pe măsură ce călătoresc dintr-o țară în alta. Toate acestea sunt obiceiuri personale și încă nu știu în ce direcție este cea mai bună pentru sănătatea mea. În Franța, micul dejun este de obicei mic și dulce. Va face un croissant cu o cafea. Cunosc mulți oameni care trec peste micul dejun. La prânz, luați un sandviș sau o salată, este mai bogat, dar totuși destul de ușor. Cel mai mult mănânc la cină, deoarece ora de cină este târzie în Franța și de multe ori simt că nu m-am săturat de la mesele anterioare.
În China, există convingerea că ar trebui „să mănânci bine la micul dejun, să mănânci mult la prânz și să mănânci ușor la cină”. (早 吃好 ， 午 吃饱 ， 晚 吃 少） Există o mulțime de opțiuni pentru micul dejun și se crede că este cea mai importantă masă a zilei. Prânzul este momentul în care pot mânca cât doresc și familia mea le place să ia o cină ușoară, care ar trebui să fie bună pentru digestie.
În SUA, când gătesc pentru mine, îmi pot continua rutina normală ca în China, dar dacă ies să mănânc sau să comand lucruri, ajung să mănânc prea mult pentru fiecare masă. Cred că este în principal legat de dimensiunea uriașă de servire și nu-mi place să irosesc mâncare.
# 4
Consumul de tăiței chinezi în timp ce urmăriți Netflix după muncă a devenit una dintre rutinele mele din Paris. Mă simt norocos că trăiesc în această lume în care culturile nu mai sunt restrânse în pământul lor fizic. Dacă locuiți într-un oraș mare, șansele sunt că puteți alege și piese live din diferite culturi: mâncând sushi, vizionând un film francez, ascultând o trupă africană, folosind un produs fabricat în Germania sau petrecând timpul cu cineva din partea opusă a lumii. Din ce în ce mai mulți dintre noi nu mai trăim o cultură singulară, în schimb, viața noastră începe să se țesă una în cealaltă, creând o textură mai bogată.
# 5
Când am studiat în SUA, am descoperit noțiunea de „critică constructivă”, ceea ce înseamnă să rămâi pozitiv spunând ce îți place mai întâi despre ceva și apoi cum se poate îmbunătăți. În acest fel toată lumea este fericită și lucrurile pot fi schimbate.
Francezii au, în general, o abordare mai directă și „mai dură”. Se simt confortabil cu confruntarea și se așteaptă dezbaterea. Am auzit adesea că oamenii (între prieteni, familie, colegi etc.) nu sunt de acord puternic între ei. Spre deosebire de americanul „Da și ...”, francezii tind să spună „Nu, pentru că…”. Poate fi înfricoșător la început pentru cineva care nu este din cultură, dar odată ce ați înțeles că se bazează pe încredere și respect, veți fi confortabil să participați.
Chinezii evită de obicei confruntarea, deoarece relațiile (guanxi) sunt atât de importante încât ne temem că dezacordul îl va face pe celălalt nefericit și va dăuna relației. În schimb, folosim tăcerea sau îndoiala pentru a ne arăta dezacordul. Uneori, chiar și oamenii spun că sunt de acord, nu înseamnă neapărat asta. Ar putea fi doar o modalitate de a păstra armonia.
# 6
„Apă liniștită sau sclipitoare?” Într-un restaurant francez, chelnerul / chelnerița pune întotdeauna această întrebare înainte de masă. În SUA, implicit este de obicei apă plină cu gheață. M-am întrebat întotdeauna cum oamenii pot supraviețui cu apă cu gheață iarna, deoarece afară este deja atât de frig. În China, oamenii beau mult apă fierbinte, ceea ce este ciudat pentru mulți dintre cei care nu sunt chinezi. Pe de o parte, apa de la robinet este de băut, pentru alta, oamenii au obiceiul de a bea apă fierbinte și cred că este bună pentru sănătate. (Mi s-a spus că consumul de apă cu gheață va provoca probleme de stomac.)
# 7
Bunica a fost diagnosticată cu boala Alzheimer. Ea își pierde treptat memoria, scufundându-se în propria lume. Ieri am fost să o văd. Nu m-a recunoscut, așa că mi-am spus numele în repetate rânduri cu disperare. Apoi, deodată, a înțeles ceva. „Îmi place de tine”, a spus ea. Nu mi-a spus niciodată așa ceva până acum. Bunica a fost întotdeauna foarte rezervată să-și exprime emoțiile, chiar dacă își iubește profund toți copiii și nepoții. Boala i-a schimbat personalitatea. Parcă s-ar putea exprima în cele din urmă liber ca un copil. Poate că nu m-a recunoscut de fapt, dar măcar mă place și asta e suficient. Mi-ar plăcea să fiu prietena ei și sper că prietenia noastră va dura pentru totdeauna.
# 8
Dacă ați învățat vreodată o limbă străină, ați fi experimentat stadiul de a nu fi în măsură să înțelegeți pe deplin pe alții sau să vă exprimați, ca un copil de 3 ani, frustrat. Observ că atunci când oamenii comută între limba lor maternă și o limbă străină pe care nu o stăpânesc, se pare că și personalitățile lor se schimbă. Când nu cunoașteți fluent limba, pareți să fiți mai puțin competenți și, atunci când vorbiți limba maternă, încrederea se dovedește.
Oamenii tind să-ți asocieze personalitatea și felul în care vorbești. Pare destul de „tocit” când vorbesc franceza, pentru că nu cunosc toate nuanțele și conotația cuvintelor. Prin urmare, nu pot alege cuvântul potrivit în contextul potrivit. Pentru imigranți, limba este o parte foarte importantă a integrării în ceea ce privește accesul la informații, comunicare și auto-exprimare. Într-un fel, limbajul este putere socială.
# 9
Mamei îi place să mănânce cozi de pește, este un pic ciudată. Mi-au trebuit ani de zile să realizez trucul mamei mele pentru a mă face să mănânc cea mai bună parte din pește. Mi-aș dori să fiu mai puțin inocentă și să o înțeleg mai devreme, apoi aș putea juca șmecherii pentru a avea grijă și de ea.
Dacă facem o listă de lucruri care sunt universale în toate culturile, dragostea unei mame este cu siguranță pe partea de sus a listei.
# 10
Disclaimer: Ceea ce vedeți aici este fictiv și există doar în capul meu. Vă rugăm să consultați hărți reale în scopuri de călătorie.
Crescând la Beijing, sunt obișnuit cu străzile care se întind ca o grilă ortogonală în conformitate cu cele patru direcții. De fapt, mulți oameni din Beijing folosesc nordul, sudul, estul și vestul pentru a descrie direcțiile. La Paris, străzile nu sunt paralele și se simte mai degrabă ca o rețea radială de triunghiuri. Mă pierd din când în când, dar există câteva referințe generale de aici și de colo. Ultima dată când am ajuns la Veneția, nu aș putea ajunge nicăieri fără harta mea Google (chiar și harta Google a fost confuză în unele zone). Era ca niște fire încâlcite, fără niciun indiciu.
Cum este orașul tău?
#unsprezece
Ne referim la același lucru cu cuvinte diferite. Descriem același eveniment cu cuvinte diferite. Folosim cuvinte pentru a explora lumea care este în același timp limitată de acele cuvinte exacte. Această limitare se mai numește „perspectivă”?
# 12
Cuvântul englezesc „ouch” este folosit în mod obișnuit ca expresie a durerii fizice, (a se vedea episodul pentru utilizare), deși, în China, aș spune în mod normal „哎哟” （ai-yoh). În Franța, echivalentul este „Aïe”. Acest lucru m-a făcut curios și, în timp ce căutam alte expresii, m-am lovit de un articol din The Guardian - „Se folosește ouch la nivel mondial?”. Ei bine, răspunsul este nu și oamenii intervievați în articol au împărtășit câteva exemple amuzante din culturile lor, ilustrate aici. Chiar dacă expresiile variază între ele, un lucru în comun este că toate încep cu o vocală și sunt destul de scurte de pronunțat. Cred că ne întoarcem cu toții la instinctul nostru primar atunci când suntem răniți.
# 13
Dacă îi ceri unui critic de mâncare să evalueze gătitul mamei mele, probabil că nu va primi multe stele. De fapt, gătitul ei este probabil prea simplu, iar meniul ei nu s-a schimbat de-a lungul anilor. Cu toate acestea, dacă mă întrebați, îi voi da toate stelele pe care le am. Este total subiectiv. Gătitul ei este gustul copilăriei mele, cald și familiar. Este ceva care rămâne neschimbat împotriva schimbării timpului, a unei conexiuni puternice pe care o am cu trecutul meu în timp ce exploram și absorb alte culturi în identitatea mea și o piatră solidă pe care o pot apuca oricând și odihni în râul curgător al vieții.
# 14
Prietenul meu mi-a spus odată că chineza sună ca o melodie pentru ea, deoarece are multe tonuri. Există, de asemenea, sunete care nu există în alte limbi, ceea ce face mai greu de pronunțat. Luați-mă ca exemplu, mulți oameni care vorbesc limba engleză îmi pronunță numele „Siyu” ca „te vedem”, iar gluma obișnuită ar fi ca „Seeyou, ne vedem!”
#cincisprezece
Am întâlnit zilele trecute o fată al cărei tată este ambasador. Nu s-a oprit niciodată din călătorii de când s-a născut și vorbește mai multe limbi. A spus că de fiecare dată când oamenii întreabă de unde provine trebuie să spună o poveste, deoarece nu o poate rezuma cu un singur cuvânt. De asemenea, am întâlnit oameni care au mai multe linii care au situații similare. Întâlnirea culturilor a creat identități plurale care sunt mai mari decât definiția unei națiuni sau a unei rase, totuși întrebările pe care le punem rămân singulare. Poate într-o zi am putea întreba „cine ești tu?” în loc de „De unde ești?”
# 16
Bunica mea l-a cunoscut pe bunicul meu în ziua căsătoriei lor, ceea ce generația mea este imposibil de imaginat pentru că suntem atât de obișnuiți cu ideea iubirii romantice. A petrecut toată viața cu bunicul meu până la sfârșit, când el era foarte bolnav și trebuie să fie îngrijit constant. Știa toate detaliile obiceiurilor, aprecierilor și defectelor lui. Desigur, există tot felul de probleme pe care le-ai putea sublinia în acest tip de căsătorie oarbă, totuși puterea și curajul de a accepta și de a cunoaște o altă persoană și de a îmbrățișa toate schimbările cu timpul sunt admirabile.
În zilele noastre suntem norocoși să avem toată libertatea de a alege. Mulți oameni sunt dornici să caute „persoana” care își va înțelege sufletele de la început până la sfârșit, fără a fi nevoie să „lucreze la ea”. Există mai puțină toleranță cu privire la defectele și problemele care ar putea evolua în timp și mai puțină răbdare pentru a le rezolva - puteți găsi întotdeauna o altă persoană.
# 17
O cerere atât de simplă necesită un proces atât de complicat. Pașaportul meu chinez nu îmi lasă prea multă flexibilitate în ceea ce privește călătoria și, de fiecare dată, aplicarea unei vize îmi scoate toate energiile negative. Scrisoarea de intenție, dovada identității mele, dovada stării financiare și civile, dovada revenirii la timp. Totul trebuie dovedit - nu există încredere. Este un proces care consolidează separarea decât conexiunea. Ofițerii sunt reci și indiferenți, dar știu că este doar treaba lor și este sistemul care ne-a pus în aceste situații. În epoca globalizării, am devenit „cetățenii lumii” sau am pus și mai multe bariere?
harta de înaltă rezoluție a Westeros
# 18
Am întâlnit o mulțime de imigranți chinezi din a doua generație care nu pot vorbi chineză sau care pot vorbi doar, dar nu pot citi sau scrie chineză. Unii dintre ei aleg să facă acest lucru pentru că se identifică mai mult cu țara lor actuală, în timp ce alții regretă că nu au învățat suficient când erau mici. Pentru ei, pierderea limbajului este, de asemenea, pierderea unei părți din identitatea și cultura lor.
Pe de altă parte, pentru chineză, engleza este importantă în procesul de modernizare: Înțelegerea limbii engleze vă permite să obțineți mai multe informații, să înțelegeți imaginea globală, să vă puteți auzi vocea la nivel internațional. De obicei este văzut ca un „instrument util”. Sunt curios să știu că, într-o țară precum Singapore, unde există patru limbi oficiale, cum coexistă aceste limbi diferite și cum simt oamenii că le folosesc într-un context diferit.
# 19
Un episod special pentru cei dintre voi care sărbătoresc Crăciunul.
#douăzeci
Stilul este personal, desigur, dar este amuzant să vezi cum se schimbă anumite tendințe ale modei în timp. Beijingul este de obicei mult mai rece iarna comparativ cu Parisul. Paltoanele din puf au început să câștige popularitate în anii 80, iar oamenii poartă de obicei un strat de jachete lungi în pantaloni pentru a-i proteja de frig. În zilele noastre, multe tinere chineze percep haine ca „de modă veche” și preferă în loc să se îmbrace în „stil european”. Totuși, aici, la Paris, am început să văd mai mulți oameni care poartă haine în timpul iernii, c’est la mode.
#douăzeci și unu
Dacă ouăle de secol și picioarele de pui sunt coșmaruri pentru mulți occidentali, atunci pentru mine, materiile prime sunt groaza absolută. În dicționarul meu personal de bucătărie, cuvântul „crud” este asociat cu bacterii, digestie proastă și barbari (focul uman a inventat pentru a găti mâncare excelentă, nu?). Îmi amintesc încă de groaza pe care am avut-o prima dată când am mâncat o friptură în SUA. Prietenul meu american a trebuit să mă convingă că este sigur și delicios să mănânci carne de vită nu gătită complet.
Hilda pin up viața reală
Odată cu globalizarea, restaurantele cu fripturi și sushi nu mai sunt exotice în China. Cu toate acestea, în mod tradițional, în afară de câteva specialități marinate, mâncărurile chinezești sunt de obicei bine gătite, indiferent dacă este vorba de carne roșie, pește sau legume. Cuvântul „salată” 沙拉 în chineză este o traducere directă a sunetului cuvântului englez, deoarece era un concept nou. După ce am trăit în străinătate de mulți ani, încă mai găsesc o salată verde pură puțin „fără gust”. (deși îmi place Salade Niçoise, unde există o mulțime de ingrediente mixte) „De ce le place chinezilor să mănânce„ salată fierbinte ”?” M-a făcut să râd când un prieten român mi-a pus această întrebare. Nu mă gândisem niciodată la asta din cealaltă parte!
# 22
Nu schimb cetățenia, dar știu că sunt mulți oameni care au făcut-o sau se pregătesc să facă asta. Pe măsură ce tot mai mulți imigranți se îndepărtează de locul lor de naștere în căutarea unei noi case pentru a se stabili, guvernele au ridicat, de asemenea, ștacheta cetățeniei prin includerea testelor de cetățenie ca una dintre cerințele de bază. Conține în mod normal întrebări despre fapte și evenimente istorice pe care uneori chiar și oamenii născuți în țară s-ar lupta să le cunoască. Câte amendamente are Constituția? Când a fost instituită a 5-a Republică? Catherine Howard a fost a șasea soție a lui Henry VIII?
Deși este de înțeles că testul ar trebui să pună accentul pe limbajul, istoria și politica unei țări, cunoașterea acestor fapte și figuri singure nu creează conexiuni emoționale cu istoria sau un sentiment de apartenență între cetățeanul aspirant și țara sa viitoare.
Ce se întâmplă dacă punem mai multă imaginație, emoție și povești la încercare? Ce se întâmplă dacă includem mâncarea, arta și obiceiurile sociale? Este mai înțelept să le oferi oamenilor un manual de fapte pentru a le memora sau să le oferi ceva de care să se bucure, să fie mândri și să fie pregătiți în caz de șocuri culturale în viața lor de zi cu zi?
# 2. 3
Îți amintești momentul când ai văzut oameni sărutându-se (sau având contact intim cu corpul) la televizor când erai mic? Cum au reacționat părinții tăi? Pentru o bună parte din părinții chinezi, „schimbarea canalului” sau „distragerea atenției copiilor” este reacția imediată, deoarece consideră că este impropriu ca aceștia să urmărească. De fapt, ceea ce se află în spatele acestei reacții este imposibilitatea de a comunica. Exprimarea iubirii în mod direct este deja dificil pentru adulți, a vorbi despre asta, pentru un copil, sună și mai incomod. Deci, cea mai bună modalitate ar putea fi doar să o eviți complet. Părinții mei sunt amândoi foarte liberi, dar nu am avut niciodată o conversație deschisă pe acest subiect. (Și sexul este un subiect de tabu). În zilele noastre, mulți părinți mai tineri au adoptat noi modalități de comunicare deschisă cu copiii lor cu privire la acest subiect.m, astfel încât sărutul devine ceva natural în loc de misterios pentru copiii lor.
# 24
„Spring Festival Travel Rush” este o perioadă de călătorie în China, cu o încărcătură extrem de mare de trafic în timpul Anului Nou Chinezesc, cunoscută și ca „cea mai mare migrație a omenirii”. （Anul acesta între 1 februarie - 12 martie ） Nu este rar să vezi că sistemul de bilete online s-a prăbușit din cauza numărului mare de oameni care ridică biletele de tren în același timp, deoarece dacă ești lent, s-ar putea să nu poți obține un bilet sau s-ar putea să trebuiască să stai până la capăt trenul, dar știi că toată familia ta te așteaptă să iei cina și ai toată motivația pentru a câștiga această luptă cu biletele.
# 25
Există o expresie chineză „因祸得福„ ， (o binecuvântare deghizată) care se referă la situații recunoscute inițial ca „negative”, care ulterior se dovedesc a fi „pozitive”. (În acest comic, căderea a dus la o întâlnire romantică.) Există o mulțime de expresii chinezești ca aceasta care arată posibilitatea transformării din starea actuală în opusul său. De exemplu, 乐极生悲, „bucuria extremă generează tristețe”, și 居安思危 ， „să fii pregătit pentru pericol în vremuri de pace”. Ei recunosc legăturile dintre contrarii și forța eternă a schimbării. Majoritatea chinezilor sunt familiarizați cu aceste expresii, care le amintesc în permanență de un context mai mare decât momentul în care trăiesc.
Luând ca exemplu experiența mea personală, am eșuat la examenul de admitere la facultate, care inițial a fost un eveniment dezamăgitor, dar m-a îndemnat și să caut alte soluții, așa că am plecat să studiez în străinătate, ceea ce sa dovedit a fi o experiență uimitoare, dar apoi, trăirea în străinătate m-a ținut departe de familie și mișcarea dintr-un loc în altul a creat relații la distanță care nu au funcționat, ceea ce revine la latura negativă, iarăși, această distanță îmi permite, de asemenea, să apreciez mai multe despre familia mea și cultura mea după aceea ... Bucla continuă și continuă, iar jocul celor două părți care se deplasează între ele nu se va termina niciodată. Poate de aceea modul tradițional de a fi chinezesc pare a fi „blând” - nu pentru că oamenii nu au emoții puternice, ci pentru că caută în permanență echilibrul dintre contrari, fiind de o parte în timp ce se gândesc la cealaltă.
# 26
Evoluția unui cuvânt poate reflecta evoluția societății. Cuvântul „femeie rămasă” （剩 女） este folosit în China pentru a descrie femeile care sunt singure, dar care au trecut deja „cea mai bună vârstă” de a se căsători. Nu există o definiție exactă a cuvântului, dar aceste femei împărtășesc adesea caracteristici comune, cum ar fi „peste 27 de ani”, „bine educate” și „care trăiesc în orașele mari”. Cuvântul a fost văzut în principal ca negativ atunci când a fost creat, dar conotația a evoluat de atunci.
În ultimii ani oamenii încep să asocieze „femeile rămase” cu imagini pozitive, cum ar fi „independente”, „inteligente” și „fericite”. Femeile încep să glumească despre faptul că sunt „resturi”, iar unele sunt chiar mândre de asta. În timp ce presiunea de a se căsători pentru femei există încă în general în societatea chineză, tot mai multe femei (în special în orașele mari) încep să-și aleagă stilul de viață după voia lor.
# 27
Bucătăria chineză este adesea asociată cu cuvinte precum „bogat” și „divers”. În ciuda tuturor strălucirii și măreției sale, știm cu toții că, în mintea multor oameni, există, de asemenea, un colț întunecat de lucruri slab și înfiorătoare legate de creier, insecte și globi oculari. În 2011, CNN a selectat cele mai dezgustătoare 10 alimente din lume. Pe partea de sus a acestei liste câștigătoare se află „oul secolului” chinezesc (皮蛋), pe care mulți chinezi îl găsesc delicios, inclusiv eu (adică, cine nu și-ar dori o congee cu carne de porc tocată și ouă de secol ?!). Comentariile reporterilor CNN au declanșat o furie serioasă din partea publicului său chinez, o importantă companie chineză de alimente cerând CNN să își ceară scuze.
Îmi amintesc încă de prima dată când am văzut ouă de secol pe o masă. Am observat imediat mirosul și culoarea neagră neobișnuită, dar în copilărie eram mai aventuroasă și mai deschisă la gusturi, mai ales când părinții m-au lăsat să încerc, știam că trebuie să fie ceva „sigur” și „normal” să mănânc. Sunt sigur că dacă părinții mei mi-ar fi făcut insecte în loc de orez în fiecare masă, astăzi aș înghiți cu bucurie un castron de omizi aburite cu niște scorpioni prăjiți. La urma urmei, cultura este acest lucru arbitrar pe care îl adoptăm de la alții. Chiar trebuie să fim de acord asupra a ceea ce este delicios sau dezgustător?
# 28
În 1982, „Politica privind un copil” a fost implementată oficial ca una dintre politicile naționale de bază ale Chinei. Nimeni nu se aștepta ca abia după 30 de ani, această politică să devină istorie cu care se confruntă populația care îmbătrânește rapid. Cuplurile sunt acum încurajate să aibă un al doilea copil, nu numai de dragul planificării familiale, ci și pentru viitorul națiunii. În mod ironic, sfârșitul „Politicii privind un copil” nu a dus la creșterea imediată a populației. Mulți prieteni de-ai mei care locuiesc în orașe mari sunt îngrijorați de faptul că nu își pot permite un al doilea copil sau că nu au suficient timp și energie pentru a-și îngriji copiii din cauza presiunii sociale ridicate. Mai mult, ideea femeilor despre a avea copii a evoluat, de asemenea, pe măsură ce au primit studii superioare. Mulți aleg să aibă copii mai târziu în viața lor, iar unii, neavând deloc copii. Poate că ne-am putea inspira cu privire la cazuri similare din trecut, cum ar fi Suedia în anii 1930 și 1940, când rata natalității era la punctul său scăzut. În urma propunerii economiștilor suedezi Alva și Gunnar Myrdal, s-au pus în aplicare reforme sociale și politici de sprijinire a familiilor, inclusiv asistență medicală mai bună la mamă și copil, livrare gratuită, alocații pentru maternitate și locuință și alocații generale pentru copii. S-a axat pe îmbunătățirea calității vieții și, ca urmare, rata natalității a început să crească.
# 29
Mama mea a suferit de depresie postpartum după ce m-am născut, dar nimeni nu știa la momentul respectiv, nici ea nu. „Probabil că este doar o ciudată dispoziție proastă”, se gândi ea.
Cuvântul „depresie” rămâne vag pentru mulți oameni, chiar dacă există aproximativ 30 de milioane de pacienți în China, potrivit unui raport recent al OMS. Lipsa de cunoștințe duce la două tipuri de atitudini ale publicului: una tratează depresia ca pe o boală mentală înfricoșătoare, în timp ce cealaltă consideră că este pur și simplu o exagerare exagerată a unei dispoziții proaste.
În ultimii ani, cu mai mulți oameni care își împărtășesc poveștile personale despre lupta împotriva depresiei, în special vedetele, oamenii încep să înțeleagă mai bine depresia și mai mulți pacienți ar merge la medici pentru tratament adecvat, dar asta nu este încă majoritatea și majoritatea dintre ei nu sunt confortabili vorbind despre asta deschis.
# 30
Companii secundari și rivali, actorii asiatici sunt încă blocați în roluri secundare în filme occidentale și seriale TV (în special în filmele de la Hollywood). Deși ultimii ani au fost martorii unei apariții tot mai mari a chipurilor asiatice, motivele din spatele acesteia sunt probabil mai mult despre calmarea criticilor și realizarea de profituri decât despre povestirea diverselor povești. Dacă puneți un celebru actor / actriță chineză într-un film, box-office-ul se va extinde probabil. Personajele în sine, totuși, au rămas în mare parte stereotipe, neimportante sau irelevante pentru povestiri. (Sau pot juca răufăcători asiatici importanți!) Distribuția actorilor asiatici nu rezolvă problema reprezentării. Înțelegerea lor în povești într-un mod semnificativ este probabil un început mai bun.
# 31
În timpul Anului Nou Chinezesc, în mod tradițional, copiii primesc plicuri roșii (红包) care conțin bani, care îi țin departe de spiritele rele și le aduc noroc. În zilele noastre este, de asemenea, foarte popular să trimiteți bani (adesea în forme digitale prin Wechat) între prieteni și colegi.
Comparativ cu oferirea de cadouri, oferirea de bani este destul de directă și mai puțin imaginativă. Dar când văd oameni care merg la același magazin și se luptă să cumpere ceva original de Crăciun în fiecare an, încep să mă întreb dacă există o modalitate mai bună. Tu ce crezi?
# 32
Inspirat de povestea adevărată a unui prieten non-chinez, care m-a întrebat de ce chinezii spun că chinezii lui sunt buni, deși, evident, nu este. „Se întâmplă pentru că ei cred că sunt străin, așa că nu pot vorbi deloc chineza? Nu este condescendent? ' Primul meu gând, chiar dacă nu îi pot reprezenta pe alții, ar fi acela pentru că acei oameni vor să-l încurajeze. Cuvântul „bun” în acest context nu înseamnă neapărat nivelul limbii ca la examene, ci efortul de a vorbi o altă limbă. Când am ajuns prima dată în SUA, engleza mea nu era nici pe jumătate la fel de bună ca acum, dar oamenii ar spune că engleza mea este „foarte bună”. Am luat-o ca pe un gest amabil.
# 33
Am auzit în cultura scandinavă contrastul băuturilor „înainte” și „după” este și mai dramatic, deoarece emoțiile sunt rezervate și menținerea distanței este importantă. Este adevarat?
# 3. 4
Se pare că există mulți „fani falși ai fotbalului” care nu urmăresc fotbalul de obicei, dar care devin brusc entuziaști în timpul Cupei Mondiale. „Nu-mi pasă de cluburi, dar când sunt între țări, mă bucur”, mi-a spus unul dintre ei. Acești oameni urmăresc Cupa Mondială nu pentru că iubesc fotbalul în special, ci mai degrabă atmosfera, spiritul unei echipe / jucători și sentimentul de a fi angajați într-un eveniment mondial cu alte țări. Mai mult, a petrece timpul cu prietenii într-un bar și a înveseli împreună cu străinii este pur și simplu distractiv.
# 35
În gătitul chinezesc, este foarte obișnuit să folosiți wokul pentru a prăji diferite ingrediente, ceea ce creează mult fum. În China, majoritatea apartamentelor au instalate hote puternice pentru a extrage fum. Cu toate acestea, majoritatea bucătăriilor occidentale sunt echipate cu o alarmă de fum sensibilă care este declanșată cu ușurință de wok-ul chinezesc. Nu este rar să auzi proprietarii plângându-se de petele de ulei sau să vezi studenți chinezi care acoperă detectorul de fum cu benzi în timpul gătitului (ar putea fi periculos, nu recomandat). Este puțin incomod, este adevărat, dar mâncarea este delicioasă și asta este adevărat!
# 36
Nu am auzit și nu mi-am spus „scuze” de atâtea ori în viața mea ca în anii pe care i-am petrecut în Marea Britanie. De la comentarii despre vreme până la a sta lângă cineva în tub, pare a fi o parte indispensabilă a vieții de zi cu zi.
Potrivit unui sondaj din 2016, britanicii medii spun „scuze” de aproximativ opt ori pe zi - și că una din opt persoane își cere scuze de până la 20 de ori pe zi. Cu toate acestea, cuvântul nu înseamnă întotdeauna a fi remușcat, în sensul în care sunt familiarizat. Ar putea avea mai multe semnificații în funcție de context. De exemplu, ar putea fi o modalitate de a arăta empatie și de a construi încredere sau, în alte situații, de a păstra distanța și de a proteja intimitatea. „Folosirea excesivă, adesea nepotrivită și uneori chiar înșelătoare a acestui cuvânt îl devalorizează și face lucrurile foarte confuze și dificile pentru străinii care nu sunt obișnuiți cu căile noastre”, spune Kate Fox, antropolog social care a scris mai multe cărți care dezvăluie regulile nescrise și comportamente care definesc identitatea și caracterul național englez. Verificați-le dacă sunteți curioși
# 37
Numirea unui copil este un eveniment important pentru majoritatea părinților chinezi, chiar dacă încercarea de a strânge tone de semnificații în unul sau două caractere nu este o treabă ușoară, mai ales atunci când aveți un rezervor de mii de caractere din care să alegeți. În mod normal, doriți să alegeți ceva frumos, promițător și unic, evitând în același timp omofoni neglijenți care vor transforma numele copilului dvs. într-o glumă. În plus, în funcție de familie, uneori ai și bunicii super-logodi, cărora le place să-și ofere opiniile și sugestiile, care pot aduce multe fructe sau alteori, războaie. De asemenea, puteți alege să vă ușurați viața și să alegeți ceva simplu și cu profil redus. În cele din urmă, fiecare nume are o poveste de spus.
Care este povestea numelui tău?
# 38
Amestecarea engleză și chineză atunci când vorbești declanșează reacții mixte în societatea chineză. Unii oameni cred că acest lucru este pur și simplu prezentat de oameni care au fost în străinătate, alții consideră că acest lucru este inevitabil într-o cultură internațională a companiei, unde există concepte greu de tradus. Există, de asemenea, experți îngrijorați de viitorul limbii chineze.
Personal, nu mă deranjează cu adevărat forma limbajului pe care îl folosesc atâta timp cât facilitează comunicarea în contextul respectiv: aș vorbi engleză unei persoane chineze dacă există alte persoane care vorbesc limba engleză în conversație, dar nu aș Nu folosesc cuvinte în limba engleză atunci când vorbesc cu părinții mei, pentru că îi va încurca. Când m-am întâlnit cu prietena mea din Hong Kong ultima dată, am vorbit un amestec de mandarină și engleză pentru că ea practica încă mandarina, iar eu nu vorbeam cantoneză.
# 39
În aceste zile din Berlin, mă găseam deseori mergând greșit pe banda pentru biciclete, care este adesea combinată cu calea pentru pietoni. Separarea este clar marcată cu vopsea, dar eram atât de obișnuit cu benzile separate fizice din Beijing, unde puteam să închid ochii și să merg în siguranță (nu este adevărat, deoarece există biciclete și motociclete care încalcă regulile). În New York, este obișnuit să vezi banda pentru biciclete situată între o bandă de parcare și o bandă de circulație sau partajată cu vehiculele. La Paris, există un amestec de toate tipurile de benzi (chiar și piste de biciclete contra-flux în care trebuie să mergeți împotriva traficului!) Și regulile nu sunt evidente pentru primii veniți. Încă nu sunt suficient de curajos să explorez orașul cu bicicleta mea.
# 40
De fiecare dată când un prieten se căsătorește, el / ea îmi va arăta albumul lor de fotografii înainte de nuntă, în care cuplul pozează romantic în diferite decoruri, purtând costume de nuntă, fie în stil occidental, fie în stil chinezesc. Fotografiile de nuntă au fost introduse pentru prima dată din Occident în China în perioada Republicii China, dar industria fotografiilor de dinainte de nuntă este destul de recentă, câștigând popularitate din anii '90. Fotografiile pot fi realizate într-un studio cu fundal în schimbare. Sau, dacă dorește să plătească mai mult, cuplul poate călători cu un fotograf profesionist în alte părți ale lumii pentru filmare (Europa este cea mai populară destinație). După fotografiere, există retușări în Photoshop, ceea ce face totul „perfect”, până la punctul în care pare adesea un pic fals. Procesul poate dura o zi sau chiar săptămâni, necesitând multă energie, mai ales că trebuie să zâmbești non-stop !!